Amintirile…reflexia gandului in timp

Daca nu ar fi adevarate,amintirile ,nu s-ar pastra atat de vii in memoria noastra….Bine ca mai sunt destui cei carora le face placere sa scrie despre ele,momente pe care le traim intotdeauna la intensitate maxima,depanand amuzati de intamplare,acolo departe in subconstient momentele noastre incarcate de bucurie si amuzati de cele intamplate atunci ,demult….  constienti ca doar cu ele ne mai umplem golurile lasate de cei pe care i-am iubit mai mult ca orice…bunici @strbunici…

Anunțuri

INCERCARI …..

E dimineata,devreme …cand cocosii ies din cotineata ,scuturandu-si aripile in bruma timpurie a toamnei 2017,noiembrie ca luna ….Ce ne asteapta astazi numai bunul Dumnezeu v-a stii,noi  purcedem la drum cu planuri facute de cu seara,repetandule in minte pana adormim ca sa nu uitam ceva ce ne-ar da peste cap timpul alocat rezolvarii problemelor..Cafeaua este gata pentru a fi savurata,minutele trec destul de repede…accelerand ritmul de imbracare ,ne luam la revedere de la familie si iesim in jungla urbana cuprinsi de frenezia strazii,zgomotul masinilor si chicotelile copiilor pregatiti si ei de o noua zi….Sa ne mearga la toti bine…O zi reusita va doresc prieteni.

Debusolat…ora de iarna

In timpul zilei avem senzatia ca apartinem locului ,ne amagim ca putem sa evadam in afara cercului de confort ,alegem exact ce ne face sa suferim,rautati ce abia asteapta sa iasa la suprafata,doar un declic acolo in mintea noastra si a pornit tavalugul intrebarilor fara raspunsuri clare,asteptam raspunsuri de la cei dragi …dar ele intarzie sa vina…alte intrebari ..alte amagiri…Se face noapte…Te bagi in pat cu gandul ca maine v-a fi altfel,..se vad zorii unui nou inceput..Intrebarea persisita in capul tau buimac de nesomn..cum v-a fi azi?….Doar timpul petrecut in acel azi iti v-a da raspunsul…

De vorbă cu mine …

Am inceput ziua de azi citind un articol al unui prieten despre cum este sa fi pacalit de  mirajul falsului ,neancrederii,dorintei de a apartine cuiva,iluzii de care te agati ca inecatul la mal de un fir de speranță..toti avem un corepondent al nostru in aceasta viață…depinde cand si unde il v-om întâlni o sa stim sa il apreciem sau precauti din fire lovim cu piciotul sansa de a fi fericiți si numai pentru o clipă? Intrebari fara raspunsuri ne bântuie  conștiința  tematori sa nu mai suferim aruncam increderea peste bord cuprinsi de nostalgia vremurilor cand eram copii.. puri si visatori fara sa cerem ceva semenilor nostri pentru a  fi fericiți

FRAMANTARI…Totul incepe cu o intrebare..Ce am face daca?…Sa cunosti realitatea care iti da tarcoale zilnic e una din preocuparile cotidiene cu care ne confruntam zilnic,dar sa o si transpui in practica devine frustrant pentru oricare individ care se trezeste la prima ora din zi si pleaca catre locul sau de munca ,scoala,piata etc…Ce am face daca toate acestea ar disparea ca prin farmec si nu am mai fi noi insine pentru o zi..,nu am mai merge la munca,la scoala,la piata?..am sta nemiscati in propria noastra nesimtire,am esua lamentabil in derizoriu,am pluti in deriva pe cursul vietii…Oare ce ar fi?

T

Efectul ploii..a venit anuntat cu surle si trambite pe toate posturile media,efectul a fost pe masura….lume nervoasa ,zgribulita,alergand tampa dupa asa marea canicula suportata cu greu,incat uitam sa ne mai salutam vecinii,colegii,prietenii…Ce s-a produs in interiorul fiintei noastre,…s-a declansat oare simtul datoriei ,acela adormit de caldura,sau pur si simplu asa am fost de la inceputul inceputurilor,fara directie ..doar bajbaind prin tainele vietii…?

CE ESTE MAI NESANATOS….SA STAI DEGEABA,SA IGNORI PE TOATA LUMEA SAU SA ALEGI CE ESTE MAI TOXIC IN JURUL TAU…

Salut prietenii mei din lumea virtuala..De ceva timp sunt intre doua sau mai multe stari de enervare rezultate din intrebarea care imi da de furca,asa cum este  scris in titlu…Privim cu incredere tot ce ne inconjoara,facem selectii pe diferite criterii,intram in contact cu fel de fel de oameni,iar seara ne asezam in pat cuprinsi de lenevia pe care te indeamna comoditatea somnului sa o imbratisezi..Oare cu ce ramanem dupa o zi de alergat de colo-colo,uneori cu rost ,alteori ca un titirez care nu se mai poate opri din rotatii decat daca este atins voit pentru a-si inceta miscarea  ametitoare,..cu speranta ca maine v-a fi mai bine….Traieste la maxim clipa..e tot ce conteaza…..