Sfarsitul unei ierni…

Cautam infrigurati ziua de maine,care de fapt incepe astazi,aici si acum cu participarea desantata a fulgilor de nea ce se incapataneaza sa cada nestingheriti in aceasta zi de martie,trecut putin de prima decada a lunii lui martisor si alte zile frumoase de daruit cadouri fiintelor dragi carora le spunem din toata inima un sincer ..te iubesc…Cat de indepartata o fi ziua cand de la fereastra casei o sa vedem cerul senin ciopartit de cate un stol de pasari ,sau zumzetul albinelor cautandusi florile pentru a colecta nectarul ?…Totul s-a acoperit de acel alb stralucitor de la zapada,linistea strazii fiind sparta de stigatele copiilor ce merg la scoala,trecatori grabiti sa prinda autobuzele care -i duc la munca…Imaginea unei ierni intarziate prinde contur pe timp ce se lumineaza mai bine,tabloul fiind complect,un ultim retus de pensula si nu ne ramane decat sa -l punem in rama…

Reclame

Adevaruri netrunchiate..

Incerc sa intru in ritmul celor ce le voi scrie aici,fara retus,fara o incercare de slefuire a cuvintelor,pur si simplu povestea bruta a ceea ce am simtit ieri cand m-am intalnit cu o situatie neprevazuta si care pana la urma s-a dovedit benefica in sensul ca am invatat sa respect legatura de prietenie dintre mine si un om minunat pe care de vreo 1an si 1/2 l-am neglijat nu prin prisma de a ne vedea ,dar pur si simplu nu am mai trecut pragul atelierului unde isi desfasoara activitatea,asta fiind in domeniul reperatiilor de biciclete.Asa cum va relatez ,ieri ,ziua se anunta prietenoasa cu cei care doreau sa se aventureze la o miscare in natura,asadar ma echipez sa plec la o pedala in jurul localitatii de bastina,cand dupa un km de pedalat sun atacat de un caine maidanez,si pentru a nu fi musca t de picior ma apar cu roata din fata a bicicletei de coltii mari ai cainelui..Acesta nici una -nici doua hat cu botul in cauciucul din fata,cu greu reusind sa scap de el..Merg eu asa vreo 2km cand deodata o bula mica de cauciuc isi face iesirea in evidenta pe suprafata laterala a cauciucului si dupa inca vreo un km se aude un suierat ca la oala de presiune si geanta rotii atingand asfaltul cu un zumzet de tabla fosnind energig…Fac cale intoarsa de 3km pe langa bita ca sa nu stirc geanta si ajung la acest prieten cu atelierul de reparat biciclete..Ca o paranteza ,ma rugam in gand sa fie acolo ,pentru a-mi rezolva problema creata de acest patruped fioros..Am trecut pragul atelierului si ce sa vezi era la lucru,iam explicat pricina vizitei mele acolo,si din vorba in vorba cat timp el inlocuia cauciucul si camera,imi povestea de o intamplare avuta cu ceva vreme in urma cu catva prieteni apropiat ,cand la o iesire in natura cu bicicletele,a avut si el o pana si stupoare- NICIUNUL DIN EI NU A VRUT SA IL AJUTE,continuandusi drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat-motivatia lor fiind ca daca este priceput in ale reparatiilor de bite se poate descurca pe plan loca si singur..Un sfat primit de el a fost acesta-AJUTATE SINGUR indiferent de situatie sa fi in masura sa rezolvi problemele aparute..Deci NU PLECATI LA DRUM FARA MINIMUL DE SCULE pentru a iesi din impas…SI CREDE IN TINE este sloganul care te v-a tine ocupat tot timpul…Sa aveti aventuri reusite si fara probleme de genul relatat mai sus….

Toamna tarzie cu amestec de lapovita…

Si totusi a venit subtil aceasta lapovita,anuntata cu surle si trambite la meteo,nu am crezut pana nu am vazut materializanduse aceasta stare de disconfort ,cu caciuli trase pe ochi si dardaind in asteptarea autobuzului..Toamna s-a sfarsit sub atacul fulgilor de nea,aposi totusi la prima atingere cu pielea palmei intinsa parca a cerseala de soare…E un sentiment de teama inaintea iernii ce v-a sa vina poate acum sau mai tarziu,neliniste sau agitatie ,anii cumulati in aceasta varsta parca ne face sa fim mai precauti cu ce ne dorim…toamna tarzie sau iarna blanda…DUMNEZEU v-a alege pentru noi…Aveti grija de voi oriunde va aflati prieteni dragi.

 

Captivi in propria constiinta…

Undeva, in nebanuita minte ,constiinta sta cuminte ca un copil care a facut o boacana ,asteptand sa fie certat pentru ceeace crede el ca nu a fost bine..Doar o clipa de neatentie si reuseste sa surprinda prin inteligenta acumulata de-a lungul anilor dand ce are mai bun la schimb cu dorinta de a fi inteles de cei dragi lui,sau macar iluziei ca el apartine acelei lumi…Tanjim dupa afectiune ,imbratisari fugare,o vorba buna..dar toate sunt in mintea noastra,nereusind sa transpunem macar 1% din dorinte in realitate…Ramanem captivi in propria constiinta ca ce nu putem transforma in fericire macar sa ne-o inchipuim in culori vii care sa ne smulga un zambet fugar ,intr-o zi de octombrie tarziu…

Toamna se numara….

Fiecare v-a numara ce doreste,caci asa eram obisnuiti de prin anii ~80~,sa numaram toamna bobocii,de obicei cei mici care mergeau la scoala clasa I-a,prichindeii la gradinita,taranii numarau sacii cu cele culese din camp,aproape toata lumea numara ceva..Era una din cele mai frumoase perioade ale anului,in care fiecare individ era ocupat sa isi puna in ordine viata..

Sa fie oare nostalgia vremurilor trecute ,sau toamna isi arata latura nevazuta a umanitatii ,incercand prin coloristicul specific anotimpului sa ne hipnotizeze ,atragandune in visare ..Zile senine si calduroase va doresc dragi prieteni oriunde v-ati afla…

Reflexia unei amintiri…

Avem uneori impresia ca am mai trăit aceeași amintire de cateva ori,fără să ne dam seama ca acest ritual se întâmplă că vrem sau nu vrem sa il acceptăm,este acolo aruncând reflexia unei clipe frumoase alaturi de cineva drag ție..Dureros este faptul că tine atât de putin timp aceasta stare,obligandu-ne sa revenim la forma realității incat nu mai facem deosebirea dintre real si ireal…Să fie subconștientul factorul principal care a determinat amintirea sa iasa la interval sau ne dorim să se întâmple asta cu orice preț..Păstrați amintirile plăcute si faceți in așa fel încât să le mai trăiți cu speranță ca poate se vor mai întâmpla în această viață 😀

Pierdut în amintiri..

Vine o vreme când devii nostalgic după peripețiile copilăriei..Aveam să trec și eu prin această încercare acum câteva zile în urmă..Pedalam eu de zor pe un drum județean flancat de culturi de porumb pe o parte și cartofi de cealaltă parte.. Străfulgerat de ideea unei amintiri din copilărie când petreceam vara la bunici și ieșeam cu prietenii de năzbâtii la furat de porumb aveam să pun in practică o escapadă printre rândurile frumos aliniate pentru a smulge de pe tulpină rodul acelei plante…Las bița la vedere și intru in acțiune..Inima începuse să bată așa de repede că ținea la distanță tricoul de corp ,o auzeam parca ticăind in cap și cu o dexteritate cam rar întâlnită smulg vreo 6 știuleți de porumb și îi arunc grăbit într-o plasă găsită în borsetă si cu ochii în toate direcțiile că sa nu fiu prins asupra faptului…Încălecat pe bița mai arunc o privire peste umăr si pe aici ți-e drumul copilăriei cu a ta amintire…Ajuns acasă am lăsat știuleții pentru a fi fierți și cu un ușor zâmbet in coltul buzei am retrăit o frântură de amintire ..Bine că mai avem puterea sa ne aducem aminte de acele vremuri..