Dezorientat in orientare…

Cautam zadarnic un punct de orientare,suntem debusolati,pierduti in propriile ganduri,atenti cu noi insine uitand sa mai socializam,cufundati in noianul de informatii ,unele adevarate dar de cele mai multe ori false,facand din mintea noastra un adevarat filtru pentru cele care ne pot arata punctul de repornire al gandirii..

Dezorientat si in acelasi timp orientat spre lucrurile pe care le intelegem noi,fara adaos ,luam cuvantul brut si il digeram scotand samburele de adevar,care deseori este amar,pentru al mesteca marunt ,inghitindul cu un pahar de apa rece ,ca doar este vara/tomnatica…

Adevărul este dincolo de noi..

Liniștea dinaintea furtunii nu a intuit-o nimeni.Totul s-a întâmplat fara surle și trâmbițe,a căzut precum trăsnetul,lăsând loc îngrijorării,panicii și tot ce decurge din astfel de situații nefericite.Aceasta pandemie ne-a schimbat percepția asupra vieții cotidiene și tot ce poate modela ea in ceea ce privește comportamentul uman în fața necunoscutului.Ratacim în găsirea unei soluții salvatoare pentru care mâine nu v-a mai fi nevoie celor mulți afectați de acest virus ucigaș, într-un cuvânt scapa cine e mai norocos,legea junglei fiind valabilă și în mediul urban@rural .Dureros dar adevărat,să fie oare un nou inceput?O sa fim mai responsabili cu tot ce ne înconjoară? Timpul ne v-a demonstra asta pentru cei rămași sa povestim aceste timpuri.Dumnezeu să ne ajute să trecem peste asta și ce v-a veni.🙏🎩😀

Sfârșit de an…

Amintiri din acest an avem toți,mai bune sau mai puțin frumoase, zâmbind ușor ,ridicam un colț al uitării și scormonim după ele atunci când dorim sa fim doar noi centrul acestor trăiri de mult uitate.Se apropie sfârșitul anului și dorim sa fim mai buni cu cei din jur,așa o cer tradițiile,și reușim de cele mai multe ori,ne scuturăm de toate relele și pășim încrezători în ceea ce numim un alt inceput.. Sărbători reușite împreună cu cei dragi vouă oriunde vă aflați..😀🎩

CAPCANELE TIMPULUI…..

Participant activ la treburile zilnice din existenta mea,imi acord uneori in functie de sarcinile de indeplinit pe parcursul unei zile,timpul liber pentru asa zisa incarcare „‘de baterii”,alegand sa petrec cat mai mult timp in saua bicicletei,pedaland la intamplare..

Treci prin locuri pe care le vizitezi periodic,si totusi mai descoperi cate ceva pe care data trecuta nu l-ai bagat in seama,te minunezi ca totusi acum il descoperi si te simti super bine pentru ca tabloul se intregeste cu noi elemente…Pedaland asa de ceva timp,trec pe langa un lan de porumb si o ideea incolteste ,acolo ,parca dand din aripi sa iasa in evidenta..”dorinta de a manca porumb fiert””prinde contur si dupa cativa metrii ,fac o oprire brusca ,parchez bicicleta in ciulinii de pe marinea soselei si zdup in lanul de porumb…Ma uit in stanga,in dreapta si cu inima batand nebuneste smulg de pe cocenii verzi cativa stiuleti de porumb si tuleo inapoi la bicicleta,parca urmarit de o entitate straina …Un singur lucru nu l-am facut ,acela de a ma uita si in sus,la cerul albastru care il are pe Dumnezeu,observatorul ce ne vegheaza zilnic fiacare miscare,si cred ca in marinimia Lui,m-a iertat de copilareasca dorinta,aceea de a manca porumb fiert ….Totusi asta se intampla numai in aceasta luna cand porumbul este numai bun de mancat..capcanele timpului intinzandusi bratele pentru a ne prinde in mrejele ei,dand actiunii adrenalina necesara actiunii copilaresti,teleportandune in copilaria de mult uitata si traita pe campurile de la bunici….

Sarbatorile Pascale …

Hristos a Inviat! Iata-ne in cea dea doua zi de Paste,cu minunea Invierii Domnului Isus,cuprinsi de importanta acestei sarbatori tinuta de ortodoxi,mai mult sau mai putin ,stransi laolalta in jurul bucatelor alese ,pregatite in saptamana mare,cu truda si multa pricepere,de acele mame,bunici,surori pe care aceaste zile ni-i aduc la masa ,in familia traditionala romaneasca..E atat de multa multumire incat nu o putem descrie in totalitate ,dar incercam sa multumim toate sufletele prezente,si sa ne aducem aminte cu piosenie de cei ce ne-au spus cu ceva timp in urma RAMAS BUN,NE VEDEM IN RAI..Sarbatori linistite va doresc voua cititorilor acestui site

Sfarsitul unei ierni…

Cautam infrigurati ziua de maine,care de fapt incepe astazi,aici si acum cu participarea desantata a fulgilor de nea ce se incapataneaza sa cada nestingheriti in aceasta zi de martie,trecut putin de prima decada a lunii lui martisor si alte zile frumoase de daruit cadouri fiintelor dragi carora le spunem din toata inima un sincer ..te iubesc…Cat de indepartata o fi ziua cand de la fereastra casei o sa vedem cerul senin ciopartit de cate un stol de pasari ,sau zumzetul albinelor cautandusi florile pentru a colecta nectarul ?…Totul s-a acoperit de acel alb stralucitor de la zapada,linistea strazii fiind sparta de stigatele copiilor ce merg la scoala,trecatori grabiti sa prinda autobuzele care -i duc la munca…Imaginea unei ierni intarziate prinde contur pe timp ce se lumineaza mai bine,tabloul fiind complect,un ultim retus de pensula si nu ne ramane decat sa -l punem in rama…

Adevaruri netrunchiate..

Incerc sa intru in ritmul celor ce le voi scrie aici,fara retus,fara o incercare de slefuire a cuvintelor,pur si simplu povestea bruta a ceea ce am simtit ieri cand m-am intalnit cu o situatie neprevazuta si care pana la urma s-a dovedit benefica in sensul ca am invatat sa respect legatura de prietenie dintre mine si un om minunat pe care de vreo 1an si 1/2 l-am neglijat nu prin prisma de a ne vedea ,dar pur si simplu nu am mai trecut pragul atelierului unde isi desfasoara activitatea,asta fiind in domeniul reperatiilor de biciclete.Asa cum va relatez ,ieri ,ziua se anunta prietenoasa cu cei care doreau sa se aventureze la o miscare in natura,asadar ma echipez sa plec la o pedala in jurul localitatii de bastina,cand dupa un km de pedalat sun atacat de un caine maidanez,si pentru a nu fi musca t de picior ma apar cu roata din fata a bicicletei de coltii mari ai cainelui..Acesta nici una -nici doua hat cu botul in cauciucul din fata,cu greu reusind sa scap de el..Merg eu asa vreo 2km cand deodata o bula mica de cauciuc isi face iesirea in evidenta pe suprafata laterala a cauciucului si dupa inca vreo un km se aude un suierat ca la oala de presiune si geanta rotii atingand asfaltul cu un zumzet de tabla fosnind energig…Fac cale intoarsa de 3km pe langa bita ca sa nu stirc geanta si ajung la acest prieten cu atelierul de reparat biciclete..Ca o paranteza ,ma rugam in gand sa fie acolo ,pentru a-mi rezolva problema creata de acest patruped fioros..Am trecut pragul atelierului si ce sa vezi era la lucru,iam explicat pricina vizitei mele acolo,si din vorba in vorba cat timp el inlocuia cauciucul si camera,imi povestea de o intamplare avuta cu ceva vreme in urma cu catva prieteni apropiat ,cand la o iesire in natura cu bicicletele,a avut si el o pana si stupoare- NICIUNUL DIN EI NU A VRUT SA IL AJUTE,continuandusi drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat-motivatia lor fiind ca daca este priceput in ale reparatiilor de bite se poate descurca pe plan loca si singur..Un sfat primit de el a fost acesta-AJUTATE SINGUR indiferent de situatie sa fi in masura sa rezolvi problemele aparute..Deci NU PLECATI LA DRUM FARA MINIMUL DE SCULE pentru a iesi din impas…SI CREDE IN TINE este sloganul care te v-a tine ocupat tot timpul…Sa aveti aventuri reusite si fara probleme de genul relatat mai sus….

Toamna tarzie cu amestec de lapovita…

Si totusi a venit subtil aceasta lapovita,anuntata cu surle si trambite la meteo,nu am crezut pana nu am vazut materializanduse aceasta stare de disconfort ,cu caciuli trase pe ochi si dardaind in asteptarea autobuzului..Toamna s-a sfarsit sub atacul fulgilor de nea,aposi totusi la prima atingere cu pielea palmei intinsa parca a cerseala de soare…E un sentiment de teama inaintea iernii ce v-a sa vina poate acum sau mai tarziu,neliniste sau agitatie ,anii cumulati in aceasta varsta parca ne face sa fim mai precauti cu ce ne dorim…toamna tarzie sau iarna blanda…DUMNEZEU v-a alege pentru noi…Aveti grija de voi oriunde va aflati prieteni dragi.

 

Captivi in propria constiinta…

Undeva, in nebanuita minte ,constiinta sta cuminte ca un copil care a facut o boacana ,asteptand sa fie certat pentru ceeace crede el ca nu a fost bine..Doar o clipa de neatentie si reuseste sa surprinda prin inteligenta acumulata de-a lungul anilor dand ce are mai bun la schimb cu dorinta de a fi inteles de cei dragi lui,sau macar iluziei ca el apartine acelei lumi…Tanjim dupa afectiune ,imbratisari fugare,o vorba buna..dar toate sunt in mintea noastra,nereusind sa transpunem macar 1% din dorinte in realitate…Ramanem captivi in propria constiinta ca ce nu putem transforma in fericire macar sa ne-o inchipuim in culori vii care sa ne smulga un zambet fugar ,intr-o zi de octombrie tarziu…

Toamna se numara….

Fiecare v-a numara ce doreste,caci asa eram obisnuiti de prin anii ~80~,sa numaram toamna bobocii,de obicei cei mici care mergeau la scoala clasa I-a,prichindeii la gradinita,taranii numarau sacii cu cele culese din camp,aproape toata lumea numara ceva..Era una din cele mai frumoase perioade ale anului,in care fiecare individ era ocupat sa isi puna in ordine viata..

Sa fie oare nostalgia vremurilor trecute ,sau toamna isi arata latura nevazuta a umanitatii ,incercand prin coloristicul specific anotimpului sa ne hipnotizeze ,atragandune in visare ..Zile senine si calduroase va doresc dragi prieteni oriunde v-ati afla…